- mãtreáţã
- s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. mãtréţii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
mãtreáţã
Look at other dictionaries:
mătreaţă — MĂTREÁŢĂ s.f. I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. ♦ spec. Pitiriazis. II. 1. (bot.) Mătasea broaştei. 2. (reg.) Plantă erbacee cu tulpina roşie, ramificată şi cu flori trandafirii (Peplis… … Dicționar Român
mătase — MĂTÁSE, (1) mătăsuri, s.f. 1. Fibră textilă naturală de borangic prelucrat. ♦ Fibră textilă vegetală sau sintetică fabricată prin diverse procedee chimice şi având proprietăţi asemănătoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Ţesătură fină, cu… … Dicționar Român
arbore — ÁRBORE, arbori, s.m. 1. Nume generic pentru orice plantă cu trunchi înalt şi puternic, lemnos şi cu mai multe ramuri cu frunze care formează o coroană; copac; p. restr. pom. ♢ Compuse: arbore de cacao = plantă lemnoasă specifică zonei tropicale,… … Dicționar Român
hâră — HÂRĂ, hâre, s.f. (reg.) Ceartă, neînţelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ♢ loc. adv. De a hâra = cu spirit de contradicţie, cu dorinţa de a face cuiva în necaz. – Din hârâi (derivat regresiv). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
pitiriazis — PITIRIÁZIS subst. (med.) Nume generic pentru dermatozele provocate de ciuperci microscopice şi caracterizate prin erupţii de băşicuţe care, uscându se, formează o coajă ce provoacă mâncărime şi descuamarea pielii. [pr.: ri a . – var.: pitiriáză s … Dicționar Român
tărâţă — TĂRẤŢĂ, tărâţe, s.f. (Mai ales la pl.) 1. Înveliş al grăunţelor de grâu, de porumb etc. zdrobit prin măcinare şi separat de făină la cernut. ♢ expr. Scump la tărâţe şi ieftin la făină, se spune despre cel care este zgârcit la cheltuieli mărunte,… … Dicționar Român
mătură — MẮTURĂ, mături, s.f. 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu acelaşi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curăţă o suprafaţă. ♢ loc. vb. A da cu mătura = a mătura (1). 2. Numele a două plante erbacee… … Dicționar Român
pleasnă — PLEÁSNĂ, plesne, s.f. 1. (pop.) Şfichi; p. ext. bici. ♢ expr. A aduce (pe cineva) în pleasnă de bici = a aduce (pe cineva) cu mare grabă, în cel mai scurt timp. ♦ Zgomot produs de plesnirea biciului; lovitură, plesnitură de bici. 2. (reg.) Fir de … Dicționar Român
pleată — PLEÁTĂ, plete, s.f. 1. (Mai ales la pl.) Părul capului lăsat să crească până pe umeri sau să atârne pe spate (împletit în cozi); p. ext. păr (nearanjat, necoafat). 2. (reg.) Mănunchi de fuior. – Din sl. pletŭ. Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004.… … Dicționar Român
plete — PLÉTE s. pl. 1. chică. (Tânăr cu plete.) 2. (bot.) pletele muierii (Usnea barbata) = (reg.) barba ursului, mătreaţă de arbori. Trimis de siveco, 01.07.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
